fbpx Skip to main content

„Castelul destinelor încrucișate” este o expoziție propusă și curatoriată de MARe/Muzeul de Artă Recentă cu lucrări de artă din propria colecție.

CONCEPT

În romanul Castelul destinelor încrucișate, de Italo Calvino, personajele traversează o pădure și găsesc un castel unde să se adăpostească. Dorind să-și depene poveștile, își dau seama că le-a dispărut misterios abilitatea de-a vorbi. Tot ce pot face e să-și spună povestea prin intermediul unui pachet de Tarot ce se află pe masa din castel. Să-și spună așadar povestea prin imagini, prin același set limitat de imagini pe care le dispun diferit. Expoziția „Castelul destinelor încrucișate” se joacă tocmai cu traseele diferite ce pot fi create de vizitatori prin lucrări aparținând colecției Muzeului de Artă Recentă. Nu cuvintele spun povestea, ci prezențele tridimensionale ale lucrărilor ce se decupează ca borne în spațiul inedit al Conacului Udriște Năsturel; și nu e o singură poveste de spus/de ascultat, ci sunt câteva, provenite din lămurirea labirintului arhitectural și imagistic, relocând istorii personale, apropriate.

De la video-ul lui Micleușanu M. unde ciripitul mierlei încriptează un discurs și un semnal de alarmă al naturii către umanitate, la alarma declanșată de lucrarea lui Makkai Istvan ce semnalează că aceea este o lucrare de artă, de la colacul de salvare ca mediu ce-și poartă mesajul, de la Tudor Ciurescu, la scaunul autorului absent al lui Teodor Graur, de la pasărea lui Vasile Gorduz la micul totem al lui Dumitru Gorzo, lucrările prezentate traversează lumi imaginare și contexte sociale polarizate, meandrice, nestatornice, ironice, cu happy end discutabil. Sunt semne care atenționează – de la steaua lui Ovidiu Feneș, ready made făcut dintr-un metru de zidărie, piatra de temelie înscrisă cu o cruce, a lui Marin Gherasim, pavimentul feminin/feminist alcătuit din dale în formă de absorbante, de la Roberta Curcă, la sabia din rahat turcesc a lui Ștefan cel Mare, lucrarea-concept a Alinei Buga, și autoportretul etern al oglinzii de la Vlad Nancă. Sunt personaje și instanțe ale bestiarului personal – de la planta cu aspect extraterestru, realizată în metal, a lui Kristin Wenzel, totemica Bocitoare a lui Marian Zidaru, la Îngereasa totem a Victoriei Zidaru și sferele nefinisate, carcase ale secretelor, de la Bogdan Vlăduță.

Dar bestiarul devine semn – prin uzanță, devine icon, un buton prin care să-și închizi sau să-ți declanșezi povestea, când dorești. La fel, semnele cresc în personajele care și-au lăsat urma asupra lor, asupra privitorului, asupra contextului în care le-ai întâlnit. Povestea începe să se facă auzită, se insinuează misterios între aceste borne, între aceste lucrări aparținând unor artiști români contemporani reprezentativi și foarte diferiți în abordări, modalități, tonalități.

Destinul nu este pecetluit în această expoziție, nici nu înseamnă pecetluire – invitația MARe este către momente de suspendare din logica binară către stranietatea unui what if.

Concept dezvoltat de Ioana Iuna Șerban

Artiști: Alina Buga, Tudor Ciurescu, Roberta Curcă, Sorin Dumitrescu, Ovidiu Feneș, Marin Gherasim, Vasile Gorduz, Dumitru Gorzo, Teodor Graur, Makkai Istvan, Micleușanu M., Vlad Nancă, Napoleon Tiron, Bogdan Vlăduță, Kristin Wenzel, Marian Zidaru, Victoria Zidaru